Kinga 
Busuiocul – Informații generale
Bine cunoscutul busuioc verde este printre cele mai ușoare de recunoscut dintre plantele aromatice. Devenit practic simbol al italiei, această plantă cu frunze și arome delicate este originară din Asia tropicală. Poate atinge o înălțime de până la 60 cm, are frunze verzi mijlocii și flori albe delicat parfumate. Busuiocul are o aromă asemenea anasonului și un parfum dulceag dar foarte proaspăt. Poate fi cultivat în ghivece, busuiocul fiind destul de sensibil la frig, acesta prefera căldura și umezeala.
În lumea culinară
Această plantă își are locul în sute de rețete bine cunoscute, precum: Pizza Margherita, Pesto Verde, Uleiuri infuzate, Sos de roșii pentru paste, supe ba chiar și ceaiuri. Este recomandat sa folosești frunze proaspete de busuioc abia la sfârșitul unui preparat, pentru a-i păstra aspectul și a nu-i distruge aroma. Busuiocul uscat folosit adesea ca înlocuitorul celui proaspăt este mult mai la andemâna oamenilor, însă nu are deloc același arome, precum cel proaspăt. Uscat își pierde o mare parte din aroma originala, având un parfum de iarbă uscată.
Busuiocul este cel mai iubit probabil in bucataria mediteraneană, dar este foarte apreciat și in bucătăria asiatică. În Italia mândrul busuioc este partenerul de nădejde al roșiilor, alături de uleiul de măsline și diversele lor brânzeturi,atât proaspete cât și maturate. În bucătăria chinezească sau cea thailandeză Busuiocul se folosește la diverse supe calde pe baza de pui și tăieței.
Această plantă minune nu merge însă doar în preparate sărate, ci și în cele dulci precum gemul de căpșuni sau de zmeură, și chiar sosuri preparate din fructe proaspete. Există varietăți de semințe de busuioc, care, odată înmuiate în apă devin gelatinoase. Acestea se pot folosi în deserturi vietnameze precum falooda sau șerbetul. Ele sunt cunoscute precum semințele ‘falooda’.
Busuiocul și varietăți
Există diverse specii de busuioc, toate cu arome diferite, asta deoarece aromele lor sunt influențate de uleiurile esențiale prezente în fiecare tip de plantă. Spre exemplu, aroma de cuisoare a busuiocului dulce este dată de substanța numită eugenol, acest element fiind prezent și în (a-ți ghicit) cuișoare. Aroma de lămâie a busuiocului lamâios provine de la concentrația mare de ” citral”, un element prezent în coaja de lămâie. Altele au arome de scorțișoară deoarece conțin “cinamat”, sau de tarhon de la “metil-cavicol”.
În medicină
Nici în lumea medicală busuiocul nu se lasă mai prejos. Frunzele de busuioc pot fi folosite pentru a trata febra, gută, afecțiuni gastrointestinale, bronșită sau chiar durerile de stomac. Infuzia din această plantă se folosește la vindecarea crampelor, al infecțiilor urinare, în tratamentul durerilor de cap, al gripei sau senzației de vomă. Este de asemenea un excelent stimulent pentru creșterea poftei de mâncare. Consumat zilnic, poate ajuta la vindecarea colicilor intestinale sau al ulcerului gastric. Te-a înțepat un gândac? Folosește tinctura de busuioc pentru a calma zona afectată.
După cum vedeți busuiocul este o plantă cu o mie de întrebuințări. Anul acesta și eu voi planta cel puțin două tipuri din această plantă aromatică minunată. Poate nu sunt grădinar profesionist, dar asta nu înseamnă că nu pot încerca. Voi reveni în curând cu poze și turorial! Fiți pe fază!
